Mormântul primului împărat al Chinei rămâne nedeschis: A fost descoperit în 1974, de ce se tem arheologii

În 1974, mausoleul funerar al primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang, care a domnit în secolul al III-lea î.Hr., a fost descoperit întâmplător de niște fermieri, în provincia chineză Shaanxi. Deși multe încăperi ale imensului complex funerar au fost dezgropate și cercetate de arheologi, aceștia se tem să intre în mormântul propriu-zis al împăratului care a unificat China pentru prima oară și a dat și numele ce-l poartă imensa țară asiatică.

Mormântul primului împărat al Chinei rămâne nedeschis

Mormântul primului împărat al Chinei rămâne nedeschis și după mai bine de 2.000 de ani, deși a fost descoperit încă din 1974.

Mausoleul primului conducător al dinastiei Qin, Qin Shi Huang (259-210 î.Hr), situat în partea vestică a Chinei, este unul dintre mormintele imperiale de cea mai mare amploare, cu structura cea mai complexă şi cu cel mai bogat conţinut în vestigii din lume.

De altfel, într-una dintre gropile funerare ale monumentului a fost descoperită faimoasa armată de teracotă, care cuprinde circa 8.000 de soldați în mărime naturală, a căror menire este, se pare, să păzească netulburat somnul împăratului și după moarte. Ciudata armată poate fi comparată ca importanță cu piramidele din Egipt, fiind considerată a opta minune a lumii.

De altfel, arheologii chinezi au descoperit în jurul mormântului principal peste cinci sute de gropi funerare. În cei 11 ani ai domniei sale, Qin Shi Huang a mobilizat forţe umane impresionante şi cantităţi uriaşe de materiale pentru construirea palatului şi mausoleului său.

Lucrările de construire a ansamblului funerar au început la puţin timp după încoronarea sa şi reunificarea ţării. 700.000 de oameni au participat, timp de aproape 40 de ani, la lucrările de construcţie a acestui edificiu uriaş, care nu a fost finalizat până la moartea sa.

Mausoleul are o formă piramidală și ocupă o suprafaţă de 56,25 kilometri pătrați, în munţii Lishan din suburbia oraşului Xi’an, capitala provinciei Shaanxi. Baza mausoleului are formă pătrată, cu o lungime sud-nord de 350 m, lăţimea est-vest de 345 m şi o înălţime de la bază de 76 m.

A fost descoperit în 1974, de ce se tem arheologii

Deși descoperit acum aproape 50 de ani, mormântul propriu-zis al împăratului nu a fost deschis nici până acum de arheologi, iar explicația este cât se poate de umană: teama.

Deschiderea mormântului ar putea fi însoțită cu pericole letale, demne de Indiana Jones. Într-o relatare scrisă de un istoric chinez, se explică că mormântul este conectat la capcane care au fost concepute pentru a ucide orice intrus.

„Au fost construite palate și turnuri pitorești pentru o sută de funcționari, iar mormântul a fost umplut cu artefacte rare și comori. Meșterii au primit ordin să facă arbalete și săgeți pregătite pentru a trage în oricine intră în mormânt. Mercurul a fost folosit pentru a simula râul Yangtze și râul Galben, fiind menite să curgă mecanic”, se arată în documentul scris de Sima Qian, la aproape un secol de la moartea împăratului, conform IFLScience.

De asemenea, probabila existență a unei cantități mari de mercur în interior ar crea mari probleme celor care ar intra acolo, dar și mediului înconjurător.

„Mercurul extrem de volatil poate scăpa prin fisurile care s-au dezvoltat în structură, de-a lungul timpului, iar investigația noastră susține înregistrările cronicilor antice despre acest mormânt, despre care se crede că nu a fost niciodată deschis”, susțin autorii unei lucrări care a apărut în anul 2020.

De altfel, obsesia împăratului pentru mercur este faimoasă și se leagă de încercarea acestuia de a dobândi nemurirea. Qin Shi Huang a ordonat, de altfel, căutarea la scară naționala a unui elixir care să îi ofere viața veșnică.

Până la urmă, a fost sfătuit să bea un metal nobil, iar acesta a fost mercurul. Firește, consumul acestuia i-a adus împăratului mari probleme de sănătate și, în cele din urmă, moartea.

Pe de altă parte, un alt motiv major al acestei ezitări are legătură cu teama arheologilor de nu a deteriora mormântul. Oamenii de știință au ca exemplu negativ săpăturile din Troia, din anii 1870, realizate de Heinrich Schliemann. Munca acestuia „a reușit” să distrugă aproape toate urmele orașului pe care și-a propus să-l descopere.

Oamenii de știință au avansat cîteva idei de folosire a unor tehnici neinvazive pentru studierea mormântului. Una dintre ele presupunea utilizarea muonilor, o particulă elementară, produs subatomic al coliziunii radiației cosmice cu atomii din atmosfera Pământului, ce poate trece prin structuri ca niște raze X foarte avansate.

Totuși, se pare că majoritatea propunerilor au fost abandonate și „îngropate”, așa cum a rămas și mormântul primului împărat al Chinei.